Archive for the 'Oradea' Category
Love 4 Live Once More
Si uite, a mai trecut inca un an… Imi dau seama din faptul ca vineri, 13 februarie 2009, la Chanson Cafe, incepand cu orele 22:00, se va derula un nou episod din seria ‘Love 4 Live’ . Cu ocazia asta, pe langa prestatia ‘veteranilor’ de la Heavy Fuel si Fist, vom asista la debutul artistic al trupei Septarii de Trefla. Din cate am inteles atmosfera va fi una cu tente punk-rock (giâm-giâm), si vom avea parte de o surpriza, compusa din mai multe… asa mi s-a spus… nu stiu exact ce inseamna asta, dar voi merge sa aflu exact despre ce este vorba, in ciuda faptului ca nu prea imi plac surprizele. Va fi o seara sooper-dooper, avand inca in memorie distractia pe care am tras-o in 5 dec 08 la ultimul concert Heavy Fuel in acelasi beci usor infiltrat cu apa pluviala. Sper ca nu va ploua!!
Bubu zice asa: “Vineri 13, zi de zgomot muzical ordonat in Chanson, cu incepere de la orele 22.00 trecute fix. A treia editie a Concept Concert-ului “LOVE 4 LIVE”. Vor concerta 3 trupe : HEAVY FUEL, FIST si SEPTARII DE TREFLA. Seara se va incheia cu gem de sunete suficient de dulce pt. a intampina ziua de 14 Februarie, a.k.a Jam Session. Va asteptam !”
‘Honest Thoughts’ by Jeanov
Prietenul nostru Jeanov, a.k.a. Jean, ne anunta azi prin intermediul statusului sau de la ym despre faptul ca si-a ‘gatat’ primul album solo, ‘Honest Thoughts’. Am facut click pe linkul lui de MySpace si acum ascult de ceva vreme piesele variate, unele mai mellow sau funky, altele mai bluesy, ‘fusiony’, sau mai complicate. Unele sunt chiar triste, emanate de un suflet sensibil. Piesele instrumentale sunt cele mai reusite. Ce am mai observat, si nu imi place, este ca unele piese se termina brusc, taman cand as incepe si eu sa fredonez linia melodica…
Despre influente nu stiu ce sa zic pentru ca nu ma pricep chiar asa de bine… aud ceva Kotzen pe acolo (pe care tocmai prin Jean l-am descoperit, si ii multumesc pentru asta). Bravo Jean! Esti pe calea cea buna, ‘Honest Thoughts’ fiind unul dintre primii pasi seriosi ai drumului lung si intortocheat pe care il vei urma.
Trebuie sa mai spun musai, ca in perioada imediat urmatoare Jean va participa la un test de admitere pentru Berklee College of Music – asa ca ii tin pumnii, si sper ca sa nu il mai vad din toamna pentru cativa ani buni, ca dupa aceea sa revina ca muzician desavarsit, dar fara fumuri, si ca un barbat cu capul pe umeri care stie ce vrea. Honestly…
And the Winner Is…
Noah, inca nu e cazul, dar la cat s-au scarpinat cei de la Dean, puteau deja sa publice clasamentul final.
Ideea este ca Marius a intrat in primii 18 finalisti, ceea ce inseamna ca mai avem de asteptat pana pe la sfarsitul lui noiembrie, si poate primeste un cadou frumos de ziua lui din Americaaa.
Despre uninominale inca nu stiu prea multe. Am sa imi invat lectia, ca in sesiune, cu o seara inainte. Nu am nici nervi, nici timp de gunoaie… dar sunt cateva afise care mi-au atras atentia:
El vrea sa para destept… dar chelia de parsiv il tradeaza… (sper din tot sufletul ca noi toti gandim altfel ca specimenul de mai jos)
Astalalt vrea sa para cinstit… dar istoricul pe care toti oradenii il stim, il tradeaza… (ce tupeu!!)
Si despre al 3-lea mare lucru nu am ce sa spun, doar ca sloganul lui imi da impresia ca pana acum a facut multe blaturi, de aia s-a saturat de ele (am bagat in jeb destul… nu mai vreau! gataaaa!!):
CU CINE DRACU VOTEZ????
Joyride orădean
Sfârşit de octombrie. Dupămasa, nu prea târziu, totuşi soarele apune în jumătate de oră. Stau în staţia de tramvai, pe insula din mijlocul traficului încă nestăvilit. Şiroaiele de maşini curg în faţa şi spatele meu, oprite fiind arar de semaforul pe care eu la ora asta îl percep ca doar ca sunetul ţiuitor intermitent destinat pentru nevăzători (pe undeva şi eu sunt nevăzătoare). Vine un tramvai verde-albăstrui din sensul opus şi se opreşte în staţia care dă spre centrul oraşului. Eu trebuie să ajung la periferie. Pe vagonul-locomotivă este o reclamă care ne îndeamnă astfel: “Închipuie-ţi că în tramvai sunt şezlonguri de plajă…” – îmi închipui… O văd pe băbuţa din faţă tolănindu-se pe şezlong, purtând un dres întreg negru cu picăţele lilac, turban cu broşă smarald şi o pereche de ochelari-tip-muscă, dar anii ‘70 cu ramă galbenă, căscând la fel de des ca acum, stând pe scaunul de tramvai, adică o dată la 5 secunde. Apoi, îl văd pe oligofrenul din mijlocul vagonului stând la bar, sorbind cu paiul dintr-o nucă de cocos un lichid ce seamănă tare cu apa de gură, dar bălăngănindu-se în faţă şi în spate, la fel cum o face şi acum, ţinându-se de balustrada jegoasă. Mi-o închipui şi pe blonda de pe ultimul scaun, cum stă într-un hamac, cu un capot de satin şi pălărie cu bor lat de rafie, cu bandaje proaspete la încheietura ambelor mâini, privind în gol spre oceanul tourqoise, aşa cum se uită şi acum la nimicul din faţa ochilor ei negri. Vagonul 2 poartă un mesaj şi mai promiţător: “Închipuie-ţi că în tramvai te servesc stewardese…” Aici nu mai am mult timp de gândire la dispoziţie căci tramvaiul porneşte, aşa că îmi sare un zâmbet pe buze în timp ce mi se derulează în cap videoclipul piesei “Learn to Fly” a celor de la Foo Fighters, în care cei din trupă împerună cu nebunii de la Tenacious D pun pe ecran un scenariu demenţial de comic inventat de nişte oameni odihniţi. Între timp apare şi ‘ride’-ul meu, aşa că mă urc în el cu mintea la versurile:
“I’m looking to the sky to save me
Looking for a sign of life
Looking for something to help me burn out bright”
Cuvinte renăscute
Cu ajutorul lui Bogdan, aflăm de pe you tube că trupa Celelalte Cuvinte îşi lansează noul album, “STEM”, la Oradea, în 5 Octombrie, la Filarmonică, şi în Cluj fix la o săptămână.
Cu această ocazie, vă rog iar şi iar, să îl votaţi pe Marius cu 11 la şredăr sărciul celor de la Dean Guitars, ok? Mulţam!
Go to Sleep, Good Night!
Fost, văzut, auzit, mirosit, gustat şi mai ales ascultat. Unde alt undeva decat în Blue Monday (?), această meccă a culturii muzicale orădene.
Omuleţul acesta mic scotea nişte sunete înalte, joase, medii cu care ne purta pe puszta pannonică, deşertul mexican, plaiul mioritic, strada îngustă ‘florenciană’, prairieul american (mai puţin turful irlandez şi alpii francezi). Mai precis, bluesul, romanţa, csárdásul, rockul şi opera cântate de el ne-au călăuzit prin zonele mai sus menţionate. De fapt, sunt nedreaptă, remarcând doar frontman-ul, ca orice om normal, fără spirit de observaţie supranatural. De-adevăratelea, era o formaţie întreagă acolo pe scena mică, dar atât de mare în acelaşi timp. Încep cu sârmarul, care, după omuleţul de care am amintit adineauri, a fost favoritul meu. Deobicei prefer tobarii, dar de data asta a trebuit să fac o excepţie. Chitaristul, care dispunea de plete la fel de lungi ca ale mele, şi nişte degete măiestre, mai avea o voce care când vroia el, era răguşită cântând “What a Wonderful World”, când ca al unui castrati veritabil la “O Sole Mio”. Păcat că avea ciocate maro la outfit complet negru. Apoi, basistul, era pe invers, la propriu, căci strunea invers basul, bateristul kamikaze avea calităţi vocale rar-întâlnite la “jobul” lui, iar clăparul făcea solouri demne de orice concert susţinut în faţa a zeci sau sute de mii de fani (deşi, fiind sârb, în această seară era al dracului de supărat din cauza kosoviţilor care tocmai îşi proclamaseră independeţa) care pe alocuri, nu ştiu de ce, îmi aducea aminte de saxofonistul lui Tina Turner…
Piesele cântate, sau mai bine zis “performate”, puteau face parte din repertoriul oricărui megastar internaţional. Nu mai ştiu să le enumăr din cauza stării mele… euforice înaintate, dar pot să vă spun că interpretarea a fost impecabilă. Calitatea performanţei a fost, poate egalată, sau chiar întrecută de storytellingul dintre piese, care în mod normal ar fi trebuit să ne ghideze spre titlul următoarei piese, dar de multe ori a degenerat spre chestii cu totul şi cu totul diferite (politică: Iliescu, Bush, Miron Cosma et co., probleme legate de globalizare, naţionalism şi evident fotbal, Steaua) în mijlocul strigătelor, fluierăturilor şi aplauzelor noastre, ale orădenilor, ardelenilor, românilor şi maghiarilor reuniţi sub cupola artei adevărate. S-a cântat despre Alabama, Soare, colac, viaţa de până acum, inimi înlănţuite şi multe alte chestii la fel de complicate care ne-au mişcat fantezille tuturora. Pe lângă componenţii trupei, pe scenă au mai urcat Joe Balogh, Marius Pop (acest Richie Kotzen orădean), Bubu cu muzicuţa lui – păcat că nu şi-a adus “dorombul” cu care cred că ar fi făcut furori, şi “apostolul” András Dutka, a cărui voce atât de cunoscută nouă, a “stins” concertul cel mai tare de până acum din cârciuma în cauză. Până chiar şi Luci a fost profund mişcat. Asta am observat văzându-l dând din fund, şi aplaudând în rând (ca la dansurile acelea country, pe care le vedem la TV) cu alţi câţiva băieţi şi fete. În rest nu prea s-a dansat. L-am remarcat doar pe cunoscutul ginecolog la braţ cu un set de gonade, şi pe manelistul brunet în pulovăr alb, de la care mă aşteptam în orice moment să sară cu bancnota de 500 RON pe “suprafaţa de lucru” a clăparului, care cred că l-ar fi mângâiat, uşor, după ceafă, dacă ar fi făcut gestul acesta fără număr.
Dacă până acum nu v-aţi dat seama, am vorbit despre Ioan Gyuri Pascu (Paszku ? – la cât de multă maghiară a vorbit şi cântat, nu mai ştiu cum se scrie corect, dar nici nu cred că contează) şi trupa lui absolut “jenială”. No, pot să mă laud că i-am dat foc lui Gyuri (de fapt nu lui, ci ţigării lui), şi m-am întors acasă împreună cu un album semnat de el în persoană, special pentru mine.
Go to sleep, good night!
RE-MIND-ER
ORADENI, DE TOATE VARSTELE (ADICA, SCUZE: PESTE 18 ANI) NU UITATI SA MERGETI MAINE SEARA, PENTRU A PETRECE O SEARA SPECIALA ALATURI DE TRUPELE: HEAVY FUEL SI FIST, DE LA ORELE 22, IN LORD’S. OK?
JOB DONE
Mare eveniment, mare…
… se anunţă taman pentru sărbătoarea-import, ziua îndrăgostiţilor, în Lord’s Oradea. Îl citez pe Bubu, :
“14 FEBRUARIE : LORD’S CLUB prezinta editia a doua a ceea ce cativa dintre noi dorim sa devina o traditie, si anume, “LOVE 4 LIVE” – concert de Velantains Dei – la care participa trupe locale. Anul acesta se vor arata publicului : HEAVY FUEL (trupa in care cant eu – www.myspace.com/heavyfuelband ) si FIST ( www.trupafist.ro ). Ceea ce dorim sa scoatem right in the spotlight este dragostea pe care noi, cei de pe scena o purtam fata de muzica si mai ales pentru muzica live. INTRAREA ESTE LIBERA, iar concertul va incepe la ora 22.00. Va asteptam sa impartasim feelings !”
Văd că nici Jean nu stă degeaba în vacanţă, a updatat şi el siteul trupei FIST.
Eu una sunt foarte curioasă de playlistul ambelor trupe, şi sper să pot fi acolo, dar, fiindcă ziua următoare am un examen greu… Dacă totuşi nu am să ajung, o să îmi pară cu atât mai rău, pentru că şi “prima ediţie” a fost un show foarte reuşit, cu diferenţa că atunci a mai cântat şi o a treia trupă non-ad-hoc: Green Pepper Jam, care se pare că de data asta nu se reuneşte.
Recent Comments