For Worse…

‘For Bitter or Worse’ este ultimul album al lui Anouk, si e de rau, nu gluma! Am reusit sa ascult fragmente din fiecare piesa, nici una in totalitate. Chiar ca e de rau…

Are un gust amar, dar nu amar-nervos care sa te motiveze sa lupti si sa te zbati, sa spargi farfurii sau nasuri. Nu… este un amarui asa plangacios, muieresc, care iti soarbe si ultimul strop de elan. Singura piesa care mi-a transmis ceva energie este ‘Today’ in care Anouk este ea, asa cum o stim noi, cu sange, scandal, viteza.

Trendul asta nou, inspirat de nu stiu ce stari psihice rezultate ca urmare a divortului ei si a relatiei pe care cred ca o are cu chitaristul ei mult mai tanar, este absolut jalnic. Dinaintea lansarii albumului am avut un presentiment ciudat, ca o sa fie de cacao. Din pacate presimtirea mea s-a adeverit si am cam ramas cu buzele umflate.

Albumul precedent, ‘Whos’ Your Momma’ era deja oarecum diferit de stilul ei de pana atunci, dar asta e o trecere prea mare. S-au schimbat dinamica, mesajul, ideea generala. Amazoana de alta data s-a transformat intr-o invinsa, din isterica de acu cativa ani intr-o loserita, din viespele veninos intr-o musculita de otet ametita. Inteleg ca oamenii se schimba. OK. Dar… nevermind.

Pana la urmatoarea piesa normala pe care o scoate femeia asta, enjoy Today.

mic si drăguţ.

Întrebare: care este lucrul cel mai plăcut care poate să ţi se întâmple după o zi tâmpită, după care ajungi să nu mai ştii dacă oamenii din jurul tău sunt răi din natură, sau doar te tachinează, dacă sunt proşti din naştere, sau doar se prefac ca să se eschiveze de la anumite treburi pe care ar trebui să le facă, dacă mai există fiinţe umane fericite în apropierea ta, sau, mă rog, oameni care măcar să nu se plângă… Până acu vreo oră, nici eu nu aş fi ştiut să răspund. Răspunsul mi-a fost livrat de poştaşul din cartier, care mi-a predat un plic cartonat, nu foarte mare, dar destul de gros. Am stat nelămurită câteva minute cu plicul cu etichetă verde în mână, bănuind că conţine vreo bombă, sau nu ştiu ce cu anthrax… am trecut la dechiderea rapidă a plicului (distrugere automată), după care am rămas în mâini cu cutia dezvelită a unui dvd box original (2 dvd-uri şi 3 cd-uri) cu ultimele apariţii ale preferatei mele Anouk. Am rămas puţin şocată, neştiind cine este expeditorul. Am cotrobăit prin plicul distrus, în care am găsit dovezi despre făptaş! Ştefane, tu chiar ai reuşit să îmi salvezi ziua… de fapt nu numai să o salvezi, ci să mă faci să simt că a meritat să mă dau jos din pat în dimineaţa asta mohorâtă. Mulţumesc din suflet, şi cred că am să simt aceeaşi plăcere când am să reuşesc să mă revanşez pentru bucuria asta… micuţă (deşi mare) şi drăguţă

Anouk Live – Reloaded

Ca tot veni vorba de Anouk, am aflat recent ca in 30 iunie va lansa un dublu dvd + cd audio cu cele doua concerte din 28 si 29 martie sustinute in GELREDOME, Arnhem, Olanda. Trackilstul ’suna’ cam asa:

dvd 1
1. Intro / The Dark
2. Make It Rain
3. Modern World
4. Michel
5. Whatever You Say
6. The Difference
7. Girl
8. R U Kiddin’ Me
9. Alright
10. Our Own Love
11. I Don’t Wanna Hurt No More
12. Graduated Fool
13. It’s So Hard
14. More Than You Deserve

dvd 2
1. Lost
2. Sacrifice
3. Ball ‘n Chain
4. Might As Well
5. Everything
6. If You Were Mine
7. One Word
8. Jerusalem
9. If I Go
10. Nobody’s Wife
11. Good God

cd
1. The Dark
2. Make It Rain
3. Modern World
4. Whatever You Say
5. The Difference
6. Girl
7. I Don’t Wanna Hurt No More
8. It’s So Hard
9. Might As Well
10. Everything
11. Jerusalem
12. If I Go
13. Nobody’s Wife
14. Good God

Pachetul (2dvd + cd) se poate pre-comanda la pretul de 25 Euro. Doar in Olanda… Astept sa apara si pe la noi, prin zona (one way or another). Pe youtube exista mai multe inregistrari facute de fani, in care calitatea sunetului este slaba, dar totusi vocea lui Anouk se aude bine. Piesele sunt cantate extrem de corect. Am observat ca trupa e schimbata, chitarist nou, bassist nou (poate fi tot Michel, in cazul in care si-a lasat par lung, cret si a slabit vreo 20 de kg…); sper ca macar Hans, bateristul a ramas. Pare ca trupa sa fie una intinerita fata de cea de acu 2-3 ani.

Totusi (din nou), nu sunt sigura daca va reusi sa-si intreaca propria performanta de la Ahoy, Rotterdam, din 3-4 decembrie (:D) 2005 cand a inceput seria aceasta de dublu dvd-uri in concerte cu ‘Anouk is Alive’. Din acesta, numai in Olanda si Blegia a vandut 90,000 de exemplare. Eu sper ca va reusi macar sa fie la acelasi nivel, si sa mai urmeze noi ’serii’ cel putin o data la 2-3 ani.

Pe langa toate astea am gasit siteul asta absolut neoficial, al unui fan, pe care sunt o gramada de stiri, poze, inregistrari video si audio (destul de bune) de la concerte, si cam tot ce se poate sti despre Anouk. De exemplu ca in mai s-a despartit de Postman, sotul ei cu care erau casatoriti de opt ani, si de la care are trei copii.

(sursa photo)

Is She Normaal???

Anouk jamming cu trupa Normaal, acu ceva vreme in Amsterdam. Ce face femeia asta cu vocea ei? E normala??

GOD… HOW I MISS THE BLUES!!!

Obsesie nouă: Kane

Pentru cei care mai rătăcesc pe blogul meu (toţi cei care caută pe motoare: blue monday, avatar, dragoste, marilyn manson, etc) am o recomandare, noua mea obsesie în materie de muzică: Kane. Kane este o trupa olandeză, de baieţi frumoşi, cu vreo 5 albume lansate, începând din 1998, când aceasta a fost formată de vocalistul Dinand Woesthoff şi chitaristul Dennis van Leeuwen. Stilul seamănă izbitor cu cel al lui Anouk, cu care de altfel au şi înregistrat un duet- sau featuring, nu mai ştiu cum se spune zilele astea – (‘My Best Wasn’t Good Enough’) în 1999, şi care a aparut pe albumul cântăreţei ‘Urban Solitude’. Nu numai stilul seamană, dar şi versurile, până chiar şi sâsâitul lui Dinand e exact ca al lui Anouk… Deci, având toate aceste caracteristici, Kane este un candidat ideal pentru a deveni obesia numărul doi, dupa Anouk, fireşte. După asidue căutări, am reuşit să pun mâna doar pe ultimul lor album lansat în 2005, ‘Fearless’, cu ajutorul unui prieten care are toate muzicile posibile şi imposibile (mulţumescu-ţi, o, arhanghel!). Deatfel sunt foarte greu de găsit pe net, piese pirat – chiar de loc. Urmează să îmi comand celelate albume de afară, deoarece tot ce am văzut până acum pe youtube mi-a deschis apetitul… Mai jos, puteţi să degustaţi şi voi videoclipul piesei ‘Something to Say’ de pe albumul din 2005.

Dinand, ăsta, pe lângă o meclă de playboy şi o prezenţă scenică extraordinară, mai are şi o voce unsă cu miere, pe care o stăpâneşte trăgând de corzile-i vocale de parcă ar fi nişte frâie agăţate de armăsari înfocaţi, iar trupa din spate îşi arată adevărata valoare în concerte, fără multe figuri, dar fiind mereu pe fază şi fără greşeli.

Anouk ‘Who’s Your Momma?’

După trei ani de linişte, Anouk revine cu ‘Who’s Your Momma?’, album greu de taguit. Anouk e Anouk, nu poţi lipi nici o etichetă pe stilu-i caracteristic. Albumul conţine 11 piese, una şi una. Mie, după prima ascultare îmi plac cel mai mult ‘If I Go’ şi ‘If You Were Mine’, dar dacă mă întrebaţi peste o jumătate de oră, favoritele vor fi probabil ‘Modern World’ sau ‘Whatever You Say’, şi după încă jumătate de oră alte două piese, şi tot aşa. Stilul de bază a rămas acelaşi, în mare, nu sunt schimbări majore. Unele piese poate bat puţin mai mult spre blues, şi rock modern. Baladele sunt şi ele prezente, dar gustul general al albumului nu mai este chiar atât de amar ca la ‘Hotel New York’ sau ‘Graduated Fool’.

Savurez cu plăcere fiecare melodie şi mă bucur că Anouk nici de data asta nu m-a dezamăgit, deşi, să fiu sinceră, după lansarea single-ului ‘Good God’ mi-am cam făcut griji ca nu cumva tot albumul să aibă aromă de Amy Winehouse.