Rodrigo Y Gabriela

Nu… nu mi-am gasit nici un carioca.

Vroiam doar sa ii anunt pe cei care se vor afla sambata seara de la ora 21:30 in fata unui calculator cu conexiune de net, sa se uite musai pe Fabchannel. Se va transmite live din Paradiso concertul celor doi amintiti in titlu. Eu acuma nu ma pun sa scriu despre ei, mai bine citez siteul Fabchannel.

“Rodrigo Sánchez and Gabriela Quintero together form the Mexican musical duo Rodrigo y Gabriela. These two guitar virtuosos, who are now based in Dublin, are known for their overwhelming and fast acoustic guitar-play.

Rodrigo and Gabriela got to know each other in Mexico City, while playing together in a trash metal band called Tierra Acida. Frustrated by the limitations of the local scene they left to Ireland.

Their big breakthrough was when Damien Rice asked them to open his 2005 Oxygen show. A lot of touring followed and in 2006 they released their fourth album ‘Rodrigo y Gabriela’, which entered the Irish charts at number 1. Beating both the Arctic Monkeys and Johnny Cash!

The album includes their infamous re-makes of Led Zeppelin’s ‘Stairway to Heaven’ and Metallica’s ‘Orion’.

Rodrigo y Gabriela released their second live album (+DVD) ‘Live In Japan’ in 2008.”

Iata cateva ‘tips&tricks’ de la cei doi, asta in cazul in care ati tinut mai des chitara in mana decat mine (odata, la Sandu ).

“Piţiponcizarea” fetiţelor în UK

Am rămas cam trăsnită când am văzut zilele trecute pe net nişte “ţipele” pentru bebiţe până în 6 luni, din material cu model animal şi zebra şi încă într-o culoare închisă dubioasă, nedescifrabilă pe monitorul meu (părea un mov foarte foarte închis). Firma care le comercializează în Anglia este Heelarious şi se pare că marfa a prins bine pe piaţă pentru că majoritatea produselor nu mai există pe stoc. Mie nu mi se pare hilarious deloc. Mai degrabă ridiculous. Cei care au copt porcăria asta ar fi putut inventa foarte uşor şi scutece cu croi de tanga, babeţica-sutien sau chiar suzeta în formă de… mai bine nu! că până la urmă cineva chiar le face şi pe astea.

Se pare că englezii au luat-o razna bine de tot. Să fie criza economică de vină pentru nesăbuinţa asta? Ce vor face când fetiţele nu vor vrea să îşi mai scoată urâţeniile astea din picioare? Ar fi culmea piţiponciei ca un copil să înveţe sa umble pe tocuri. Goana asta continuă şi necontrolată după ceva nou, duce la debitarea de astfel de anomalii, care cel mai des îi afectează direct sau indirect pe copii, care, crescând cu astfel de modele vor deveni şi mai dobitoci decât generaţia care i-a stricat. Va trebui să lăsăm timpul să curgă şi să vedem cum înfloresc viitoarele generaţii de piţipoance. Nu-mi dau seama: este aici ceva putred sau sunt eu încuiată?!

Elecţiune

Weekendul acesta revine în actualitate caricatura de mai jos, pe care am primit-o cu ocazia ultimelor alegeri. Încă nici acum nu sunt sigură dacă mă voi prezenta la ercţiunile elecţiunile din 30.

And the Winner Is…

Noah, inca nu e cazul, dar la cat s-au scarpinat cei de la Dean, puteau deja sa publice clasamentul final.

Ideea este ca Marius a intrat in primii 18 finalisti, ceea ce inseamna ca mai avem de asteptat pana pe la sfarsitul lui noiembrie, si poate primeste un cadou frumos de ziua lui din Americaaa.

Fluturaşii

Fluturaşii sunt nişte insecte simpatice, care, în viaţa de zi cu zi simbolizează primăvara, bucuria, tot ce e mai vesel şi, nu în ultumul rând, dragostea. Nu degeaba se spune, la nivel internaţional, că atunci când eşti îndrăgostit ai “fluturaşi în stomac”. Oare de ce tocmai flutuaşi şi nu mămăruţe sau libelule?

Îmi imaginez cum aripioarele de fluturaşi ating, în timpul zborului, pereţii stomacului, antenele mângâie mucoasa. Ar trebui să fie o senzaţie plăcută asemănătoare cu gâdilatul? În viziunea mea, ei se hrănesc cu puţinele momente în care simţim o stânjeneală amestecată cu simpatie faţă de o altă persoană, care e pe cale bună să ne devină dragă, sau cel puţin aşa credem noi.

Odată ieşiţi la lumina esofagului, soarta lor este nesigură. Longevitatea lor depinde de inventivitatea deţinătorului. Din păcate, cel mai des, pur şi simplu se evaporă, dispar, ca urmare a avansării sigure a rutinei, ca o locomotivă cu aburi care intră într-o gară încet, dar sigur, şi care se strică şi nu mai vrea să iasă de acolo.

Alteori, ei au o traiectorie total inversă: se transformă în omizi sau larve, şi în loc să alunece în colon, se caţără în esofag, unde deobicei crează greaţă acută sau cronică şi pot fi eliminaţi doar printr-o ejaculare orală, dacă pot să spun aşa. În situaţia asta suferi, te doare, şi nu mai ştii cum să scapi de ei. Creşterea de noi fluturaşi poate fi o soluţie, dar nu funcţionează întotdeauna. Hair of the dog, cum s-ar spune.

A doua soartă posibilă a lor este să se transforme în molii, migrând spre intestinul gros. Efectul este nul, Pe cine aţi mai auzit să sufere când îl doare in cur?!

Între timp am ajuns si la un concert KUMM din zonă, şi bineînţeles că s-a cântat piesa “Butterflies” (care mie mi se pare că seamănă cu ceva de la Blackfield…?). Faza e că am avut rara senzaţie că cei de pe scenă mi-au împărtăşit ceva foarte intim lor. Eu sper ca viaţa lor să nu fie aşa de tristă cum sunt majoritatea pieselor. Una dintre cele care transmit energie, vorba lui Bubu, e cea de mai jos, cu un videoclip cel puţin bizar, dar foarte potrivit.

Baftă Marius!!

Şi uite că se termină şi Dean Shredder Search-ul celor de la Dean Guitars, cu Marius (pe care l-am susţinut noi toţi cu nota maximă, aşa-i?) pe locul 11 la capitolul most often rated, cu 14562 voturi. Pe 18 noiembrie vor fi anunţaţi cei 15 finalişti. Noi ne-am făcut treaba, de acum încolo depinde de cei din juriu, care sperăm că sunt mai obiectivi şi mai profesionişti decât juriile ad-hoc pe care le vedem noi la tv cu ocazia diferitelor conCURsURI de talente, asta în cazul în care ne uităm la aşa ceva. Tot ce mai putem face e să ţinem pumnii, degeţelele încrucişate, şi ne rugăm la zeii noştri, fiecare la al/ai lui, să iasă bine, şi măcar să bem Red Bull gratis timp de un an…

Campanie (electoralo-agricola) la Oradea

Despre uninominale inca nu stiu prea multe. Am sa imi invat lectia, ca in sesiune, cu o seara inainte. Nu am nici nervi, nici timp de gunoaie… dar sunt cateva afise care mi-au atras atentia:

El vrea sa para destept… dar chelia de parsiv il tradeaza… (sper din tot sufletul ca noi toti gandim altfel ca specimenul de mai jos)

Astalalt vrea sa para cinstit… dar istoricul pe care toti oradenii il stim,  il tradeaza…   (ce tupeu!!)

Si despre al 3-lea mare lucru nu am ce sa spun, doar ca sloganul lui imi da impresia ca pana acum a facut multe blaturi, de aia s-a saturat de ele (am bagat in jeb destul… nu mai vreau! gataaaa!!):

CU CINE DRACU VOTEZ????