Escapada de marti seara a fost foarte draguta. Mai vreau! Richie Kotzen e un baiat foarte finut, stilat, cu o imagine bine studiata si facuta asa cum trebuie, cum numai americanii stiu. Arata MAI sexy decat in poze. Poate pletele nu i-s asa de dese precum mi-am imaginat eu in fanteziile mele… Dinti perfecti, buze senzuale, si o privire… well… miscatoare, sa zicem asa. Cum a scos primele sunete, am si uitat de mine. Are o voce blanda, putin ragusita dar cu un sound linistitor si excitant in acelasi timp, si mai frumos decat pe orice inregistrare. A cantat mai mult pentru noi, fetele, melodii mai sentimentale, si toate ne-am topit. Schimbam extrem de des priviri incarcate cu semnificatii pe care numai noi le putem sti. Baietii erau entuziasmati si ei, si cantau rand cu rand (cei care stiau textele). Apoi, ca dupa concert au inceput cu comentarii de genul: ‘pai ne asteptam sa cante piese fourty deuce, si sa se sparga in figuri.’ sau: ‘ah, nu a fost nu stiu ce.’ aia e alta poveste. Ii inteleg si pe ei… Mai trebuie sa amintesc si de bassist, care era o figura cel putin ciudata: plin de tatuaje si piercinguri, cu creasta, si cu limba mereu pe-afara. De multe ori se uita asa, cu limba scoasa la Richie, care ii intorcea privirea intrebator, si sincer in momentele alea aveam dileme in legatura cu modul acesta de comunicare, oare ce vroia sa-i transmita? Singura mea problema cu concertul asta a fost durata… Prea putin Kotzen am vazut!

A38 este un loc foarte ok pentru astfel de concerte, dar sincer as fi preferat o masa in The Viper Room, unde probabil e mai cald (vorba lui Bubu) si ar fi existat sanse ca Richie sa apara pe scena la bustul gol, dar asta este o alta fantezie. Sper sa mai ajung acolo (pe A38, nu in Viper Room. Adica si acolo sper. You never know).

In alta ordine de idei, weekendul a fost frumos, la fel si inceputul acestei saptamani. Azi e 13, Joi si nu ar putea fi mai bine de atat (sau da…? n-am fost niciodata prea sigura pe mine).