Personaj de poveste

Asta am ajuns: personajul unei poveşti scrise de prietena mea bună, Mimi. Am făcut şi eu o faptă bună în viaţă, faptă a cărei consecinţă Mimi o suportă încă şi în zilele noastre, şi pentru care se pare că nici eu nu scap fără ‘răsplată’. Sincer, este un sentiment foarte plăcut. Mă simt măgulită, de vanitoasă ce îs. Bineînţeles nu sunt personajul principal, dar unul cheie. Fără mine nu s-ar fi întâmplat toate astea.

Fragmentele citite până acum sunt pline de suspans, încă şi pentru mine, şi parcă mă teleportează cu un an şi ceva în urmă.

Mimi, aştept continuarea cu nerăbdare. Sper să putem asista la cât mai multe aventuri ale lui Mits, şi să mă chemi şi pe mine la lansarea volumului/volumelor/seriilor , te rog. Pisica asta e de fapt o muză îmblănită, care a reuşit să mă inspire chiar şi pe mine, o amatoare în de-ale scrisului. Remember Whiskey – de aici a pornit totul. Chiar şi blogul ăsta.

Relaţii fracţionale

Apropo de învăţat, în timp ce studiam formulele diferiţilor indici statistici, am tras încă o paralelă stupidă între relaţii şi matematică… o relaţie seamănă izbitor cu o fracţie. Şi nu mă refer strict la relaţii sentimentale.

Numărător/Numitor – X-ulescu/Y-ean

Dacă numărătorul este zero, rezultatul este tot zero – în relaţii idem.

Dacă numitorul este zero, fracţia nu există – în relaţii idem.

În ciuda faptului că e dedesubt, mie mi se pare că şeful este numitorul – la fel, într-o relaţie există un partener mai dominant, chiar dacă acesta, din afară, poate să pară inferior celuilalt. Până la urmă nu e degeaba zicala:’să ajungem la un numitor comun’

Numărătorul este important şi el, mai ales pentru rezultatul final, care poate fi subunitar sau supraunitar. Dacă X aduce ceva în plus în relaţie faţă de Y, cauza este câştigată. Careva întotdeauna dă mai mult decât celălalt. Nu este aşa?

Fracţiile se pot simplifica şi multiplica – relaţiile: simplifica şi complica.

Mă întreb: mă voi opri vreodată din făcut comparaţii idioate?

Abstinenţă

Ieri am avut examen oral la economia dezvoltării. Am luat 9. Am spus doar un cuvânt la momentul potrivit. În mod normal, ar trebui să fiu recunoscătoare (şi pentru că ma consider normală – şi sunt) pentru faptul ca profu’ nu m-a plimbat prin toată materia stufoasă şi foarte prost scrisă, cu formulări extrem de întortocheate care mă făceau după a 5-a citire să îmi dau seama că nu există nici o logică în tot ce scrie acolo. De la date statistice, până la abordări filosofice, toate erau acolo, trântite într-un amalgam de expresii lipite cu semne de punctuaţie. Nimeni nu a înţeles aproape nimic.

Profu’ apare la examen, la patru ace. Noi, obosiţi, fără chef. Eu cu febra mea stăm în primul rând, tolănite în bancă, cu cartea pe genunchi. Într-un final colegii mei au reuşit să îl convingă să facem o discuţie liberă, şi să nu ne asculte pe rând. Eu, tac, în banca mea. Începe discuţia, capitolul 2, indicele dezvoltării umane, concept, păreri pro şi contra. Eu nu îmi aduc aminte de nimic, febra îmi distrage atenţia. Nici în carte nu pot să mă uit. Colegii mei se bucură, şi flutură din măini ca în clasa întăi. Ce haioasă mi se pare toată chestia. Îmi concentrez atenţia asupra cravatei puţin sucite a profesorului. Nu şi-a făcut bine nodul… shit happens! Colegii ies pe rând, cu carnetele (clasa întâi) semnate de prof. Tot capitolul 2 a fost epuizat. Cu câteva minute înainte am avut o tentativă să răspund la o întrebare, la care nici nu ştiam răspunsul, dar colega de lângă mi-a luat-o înainte. Spune o prostie mai mare decât ce vroiam eu să zic. Merci Ioana, eşti o bomboană.

Care este măsura de prevernire, pe care Malthus, în lucrarea sa scrisă în 1798 o propune populaţiei, ca volumul aceasteia să nu crească exploziv în secolele următoare? Colegele mele, entutiasmate flutură din degeţele: ‘Anticoncepţionalele!’, alta

‘Planningul familial!’… mă bufneşte râsul şi mă gândesc că e cazul să profit de ocazie şi să mă bag în seamă, aşa că mă alătur colegelor şi strig îm gura mare: ‘Abstinenţa!’. Ca rezultat, sunt poftită la catedră cu carnetul, şi liber!

După cât m-am chinuit să dezleg misterele indescifrabile ale manualului de 200 de pagini A4, a fost de ajuns să rostesc un singur cuvânt, care mi-e atât de străin. Nu mă pot abţine, şi nici nu vreau. Şi acum mă reîntorc la prăjiturica mea cu frişcă chit că ţin regim. Cum zicea Wilde:’I can resist anything, but temptation.’ … Ba nu: ‘The only thing I cannot resist is temptation.’ Aşa!

Până una, alta, ianuarie a fost o lună interesantă.

French mood

Asa cum unii aveti fixatie pe country si pop mai nou, eu acum descopar frumusetea muzicii franceze. Am mai gasit o piesa pe youtube care imi place foarte mult. Paris Combo cu Calendar. Daca puteti sa puneti mana pe albumul (…hmmm…) ‘Rouge Baiser’ al formatiei French Acoustic, sa nu va scape printre degetzele.

a cinq heures cinquante-cinq…

… titlul piesei si albumului cantaretei si actritei Charlotte Gainsbourg. Imi plac filmele in care joaca, si acum si piesele pe care le canta. Nu vreau sa devin un forwarding agent al youtube, dar piesa reflecta prea bine moodul meu de cateva saptamani incoace. Enjoy. (Ce accent sexy are, n’est pas?)

Nu arunca, dă mai departe

Ieri am văzut un reportaj drăguţ pe Realitatea TV, cu un grup de bloggeri care s-au gândit să facă o campanie de colectare de componente de calculatoare folosite, pe care apoi ei le asamblează şi le donează copiiilor inteligenţi dar săraci. Aşa că, faceţi bine şi voi să nu aruncaţi componentele de care v-aţi plictisit aiurea, ci să le trimiteţi la cei care pot să le folosească în continuare. Detalii aici. Am mai găsit un link către blogul lui ‘Jigodie’ (contrar numelui, cred că e un tip fain), pe care puteţi vedea şi reportajul, cu nişte copii atât de frumoşi şi cu bun simţ…

Fool

Chasing shadows in the night

Drawing lines before the tide

Blowing balloons right in the draft

Fooling myself it is alright

Daydreaming about your flair

White strands growing in my hair

Puff your smoke and I inhale

Fooling myself this is quite fair

With you being out of range

I feel lousy within this cage

Won’t change, but rearrange

Fooled again by stupid rage

Filosofia Sexului

Aşa se numeşte cartea pe care o citesc acum şi presimt că voi termina cu ea repede de tot, mai ales că începe sesiunea, şi acum fac orice numai să nu învăţ. E scrisă de Radu F. Constantinescu. Never heard of… poate numai pentru că sunt “din ţară”, vorba lui. Trecând peste atitudinea puţin “capitalistă” (şi aici nu mă refer la sistemul economic cel mai avansat din istoria omenirii), autorul m-a surprins cu stilul său foarte lejer dar captivant, tineresc dar matur, sofisticat dar al naibii de direct. M-a surprins, nu pentru că mă aşteptam la altceva, ci pentru că am cumpărat cartea de pe net la nimereală, fără să o răsfoiesc.

Jethro Tull – Too Old to Rock’n'Roll, Too Young to Die!, Queen – Body Language, Chris Tofield – Broken Strings, Eagles – The Last Resort, Aerosmith – Love in an Elevator, Gotan Project – Una Musica Brutal, Pink Martini – Sympathique, Noire Désir – Ernestine, Holograf – N-am stiut, Marylin Monroe – Diamonds Are a Girl’s Best Friend, Beatles – 64, Kansas – Dust in the Wind, Bolland & Bolland – In the Army Now, David Gilmour – Smile, LL Cool J – Mama Said Knock You Out, Johnny Cash – Hurt, Gotan Project – Celos, Placebo – Meds, Queen – Radio Ga-Ga, John Lennon – Imagine, Bobby McFerrin – Simple Pleasures, Janis Joplin – Summertime, George Enescu – Rapsodia română, Enigma – Principles of Lust, Elvis – The Wonder of You, The Mamas & The Papas – California Dreamin’, Brian Ferry – As Time Goes By, Oasis – Don’t Look Back in Anger, Beatsteaks – Hand in Hand, Paraziţii – Categoria grea…

… sunt piesele pe care este construită cartea (în ordinea asta). Arhitectul, te plimbă haotic prin opera vieţii, dintr-o cameră în alta, dar fără să te împiedici în pragurile butucănoase, fără să oboseşti urcând şi coborând de 30 de ori aceleaşi scări, fără să ameţeşti holbându-te la pisoarul instalat în mijlocul tavanului sufrageriei.

Pe la Noir Désir m-am întrebat ce ar fi dacă în timp ce citesc cartea să ascult şi piesele ale căror titluri tipul ăsta le pune în loc de nume de sub-capitole (Halleluyah Youtube!). Şi bine am făcut – ascultând aceste melodii, înţelegeam totul perfect din prima, şi nu mai era nevoie să citesc de două ori câte o frază mai îmbârligată. Mai ales că-s ruptă de oboseală, şi acum închei şi postul ăsta că mă culc!

Hai, că are un site drăguţ: www.filosofiasexului.ro

Are şi blog: filosofiasexului.blogspot.com – de ăsta n-am nervi acuma

Who the f is DJ STALIN?? Nici pseudonimul nu mi-e cunoscut… îs provincială rău…

Molipsă

Toată lumea e nervoasă, iritată, se ceartă, plânge, divorţează, pleacă, nu are bani, nu poate dormi, nu mai are ţigări, are pană a doua oară azi, renunţă, suspină… numai eu stau liniştită, am un zâmbet enervant de calm şi o stare învecinată cu zen. Nu ştiu de unde atâta pace în mine, nu am luat de săptămâni întregi capsule cu extract de levănţică… Am impresia că echilibrul ăsta mi-l trag din dezechilibrul altora. Sunt imună la lipsa asta molipsitoare (de… bani, dragoste, somn, ţigări, roată de rezervă, nervi etc) pe care am denumit-o MOLIPSĂ. Molipsa este boala omului modern, care nu mai are răbdare pentru nimic, devine frustrat şi supărat dacă nu ii iese figura din prima, sau mai rău, dacă altuia îi iese şi lui nu. Nu îşi dă seama că fericirea, şi sentimentul de mulţumire sunt chestii de moment, nu ţin o veşnicie, pentru nimeni, nici măcar pentru vecinul care a câştigat la loto. Nu putem primi TOT ce vrem ACUM, şi dacă înţelegem asta, nu vom fi invadaţi de molipsa asta care strică tot.

Is cam ‘neurotica’ azi…

… asa ca mai bine nu scriu nimic, ci ascult piesa asta care mie imi place foarte mult. Poza ii cam idioata, dar ce sa facem daca numai asta e.