Blue Monday şi Vonnegut

Acu câteva posturi mă plângeam de “moartea” unicului pub normal din Oradea. Eram supărată foc, şi cu motiv. Acum, să fiu corectă până la capăt, şi să nu vorbesc doar despre ce e rău, trebuie să revin cu o nouă constatare: se pare că lucrurile încep să reintre în normal, muzica să fie aşa cum trebuie, clientela să se trieze şi atmosfera să fie iar ok. Ieri seara am fost la concert Nightlosers, şi pe lângă faptul că băieţii au “rupt tot”, am observat că în Blue Monday sunt mai multe feţe cunoscute decât necunoscute, şi parcă plutea în aer un “welcome back home” feeling.

În cazul în care vă întrebaţi ce e cu schiţa asta bovină, păi, să ştiţi că e opera marelui scriitor Kurt Vonnegut, şi o copie semnată de autor poate fi cumpărată cu 400 USD, chiar şi online, de aici. Merită văzute schiţele astea. Unele sunt chiar reuşite, dar… să dai 450 USD pe un print cu 4 linii puse una peste alta, mi se pare cam exagerat. Pe lângă diversele schiţe, la secţiunea confetti prints este o colecţie de citate foarte hazlii ale lui Vonnegut. M-am spart de râs. Câteva exemple…:

“we are here on earth to fart around. don’t let anybody tell you any different.”

“if you really want to hurt your parents, and you don’t have the nerve to be gay, the least you can do is go into the arts.”

pentru misogini: “educating a woman is like pouring honey into a fine swiss watch. everything stops.”

Obsesie nouă: Kane

Pentru cei care mai rătăcesc pe blogul meu (toţi cei care caută pe motoare: blue monday, avatar, dragoste, marilyn manson, etc) am o recomandare, noua mea obsesie în materie de muzică: Kane. Kane este o trupa olandeză, de baieţi frumoşi, cu vreo 5 albume lansate, începând din 1998, când aceasta a fost formată de vocalistul Dinand Woesthoff şi chitaristul Dennis van Leeuwen. Stilul seamănă izbitor cu cel al lui Anouk, cu care de altfel au şi înregistrat un duet- sau featuring, nu mai ştiu cum se spune zilele astea – (‘My Best Wasn’t Good Enough’) în 1999, şi care a aparut pe albumul cântăreţei ‘Urban Solitude’. Nu numai stilul seamană, dar şi versurile, până chiar şi sâsâitul lui Dinand e exact ca al lui Anouk… Deci, având toate aceste caracteristici, Kane este un candidat ideal pentru a deveni obesia numărul doi, dupa Anouk, fireşte. După asidue căutări, am reuşit să pun mâna doar pe ultimul lor album lansat în 2005, ‘Fearless’, cu ajutorul unui prieten care are toate muzicile posibile şi imposibile (mulţumescu-ţi, o, arhanghel!). Deatfel sunt foarte greu de găsit pe net, piese pirat – chiar de loc. Urmează să îmi comand celelate albume de afară, deoarece tot ce am văzut până acum pe youtube mi-a deschis apetitul… Mai jos, puteţi să degustaţi şi voi videoclipul piesei ‘Something to Say’ de pe albumul din 2005.

Dinand, ăsta, pe lângă o meclă de playboy şi o prezenţă scenică extraordinară, mai are şi o voce unsă cu miere, pe care o stăpâneşte trăgând de corzile-i vocale de parcă ar fi nişte frâie agăţate de armăsari înfocaţi, iar trupa din spate îşi arată adevărata valoare în concerte, fără multe figuri, dar fiind mereu pe fază şi fără greşeli.

Cooking and Tree-decorating

Well, this is what I did today: like never ever before, everything was ready and in place in time… I don’t know how I’ve managed, maybe because I wasn’t pushed, nor bullied, I just did it out of pleasure, with a glass of wine in my hand, and some good music in the background…

Merry Christmas

How They’ve Met

Spirit umanitar de sarbatori

Uite că se mai întâmplă şi lucruri frumoase în oraşul nostru. Pe blogul http://umanitas.wordpress.com suntem anunţaţi despre o campanie de donaţii de îmbrăcăminte folosite. În perioada 10-14 decembrie 2007 vă puteţi debarasa de hainele pe care nu le mai purtaţi la adresa str. Tudor Vladimirescu nr. 48, în Oradea. Lăudabilă iniţiativa sponsorilor. Ţin minte că în vară şeful meu m-a rugat să plasez trei cutii imense de haine abia folosite la vreun adăpost sau la caritas, dar credeţi că mi le-a luat cineva?? NU! Am rămas surprinsă. Până la urmă le-am dat unor cunoştinţe mai… cu probleme, dar cu frica în sân ca nu cumva să se simtă ofensate.

Am mai găsit un site interesant pe net, www.replate.org , care promovează ideea de a nu arunca mâncarea nemâncată ÎN tomberon, ci de a o pune într-o pungă şi a o lăsa PE, sau după caz LÂNGĂ, tomberon, astfel ca cei care au nevoie de ea, să aibă acces mai uşor, şi într-o manieră mult mai igienică. Bine, la noi faza cu reciclatul şi recuperatul umblă încă in pantofi de bebe, dar, mă bucur de fiecare dată când citesc de diferite campanii de genul umanitas.wordpress.com. Eu chiar vreau sa îmi fac ordine în garderobă, aşa că for sure mă voi prezenta cu saci de haine, în speranţa că vor ajunge într-un loc unde vor putea fi de folos. Şi, am înţeles că se dă vin fiert, ca incentive….

PS: Campanii de genul acesta ar trebui să existe tot timpul… nu?

On roundness

În spaţiu şi timp:

Îmi plac chestiile rotunde, nu contează că e vorba de obiecte, mâncare, părţi ale corpului sau lucruri mai abstracte, mai puţin anii. Când e vorba de vârstă, un număr rotund implică aşa-numita schimbare de prefix. Nu e ca în cazul unui apel telefonic către o centrală a unei corporaţii rotunde, unde poţi să tastezi 0 şi te întorci la meniul principal, dacă ai ajuns într-un sub-meniu greşit, ca apoi să poţi să te reîncadrezi în opţiunea preferată. O, nu… aici poţi să mergi doar înainte, de la un judeţ la altul, de la o ţară la alta, de pe un continent pe altul, ca până la urmă să nu mai ai unde migra pe globul ăsta rotund, doar în rai sau infern, în funcţie de comportamentul tău de-a lungul circuitului.

Ce este mai frumos: un balon fragil de săpun, în lumina lunii pline cu faţa zâmbitoare, rostogolit de briză înspre larg? Sau irisul auriu al prietenului tău, care la sfârşit de drum, cu ultima privire îţi mulţumeşte că a putut să te apere, să te asculte şi iubească? Le-am văzut pe amândouă, dar zău, nu ştiu să aleg!