La fel cum sunt de acord cu faptul ca viata mea e ca o telenovela (si in seara asta mi s-a confirmat inca o data, unfuckingbelievably), agreez si ideea ca odata, toate chestiile bune din viata se duc dracului. In conditiile astea, sustin in continuare ca sunt o persoana optimista… suna ciudat, dar asa este! Jur!
In seara asta, pe langa faptul ca am participat la un alt episod telenuvelistic, de data asta nu din viata mea ci din a altcuiva, a trebuit sa fiu prezenta la curvasaria ‘ultimate’. Acu ceva vreme, exista un loc(al) unde mergeam ca acasa la mine. Taburetii erau incomozi (ca in bucataria de acasa), buda mai putzea din cand in cand (tre sa admit ca – ca in buda de acasa), perdelele erau nespalate (ca. din cand in cand, acasa)… dar: atmosfera era minunata, oamenii – fara figuri, fitze si faze, muzica – numai buna! In fine: era ca acasa!
Locul acesta s-a redeschis in seara asta, si am fost si eu de fata la ‘ceremonia’ de lansare. Mai bine nu mergeam. Mai bine imi ascultam instinctele si stateam acasa in patutzul meu. Mai bine nu… Problema nu e ca nu a venit ‘faimoasa’ trupa care a fost anuntata ca va canta la deschidere, nu asta e baiu’… Ceea ce doare este ca, cel putin in seara asta, s-a creat o atmosfera prielnica pentru o alta clientela decat cea care vizita pana acum acest locsor, acest coltisor prietenos al orasului. Atmosfera din noaptea asta a fost intretinuta pentru o clientela care se vrea a fi ‘high society’, pe tocuri inalte si cu un strat gros de fard pe obraji. Cunostintele vechi se cautau disperate, din priviri, iar cand acestea se incrucisau, urmau clatinari nedumerite din cap: ‘ce se intampla? ce se petrece aici? unde am ajuns? cred ca ne-am pierdut…’
Parerea mea sincera este ca era mai bine in buda vechii carciume decat pe canapeaua de piele ecologica a noii locatii. Pe bune: IT SUCKS! Big time! Nu stiu ce mare minune trebuie sa se intample ca eu sa ma intorc acolo… ceva ce sa contrabalanseze toate modern talkingurile, cc catchurile si sabrinele auzite in decurs de cateva ore. Poate un concert Anouk ( :p )…?
In orice caz, am suferit mult in noaptea asta…
P.S.: Propun formarea unui grup de fani Blue Monday vechi, si inchirierea vechii locatii…. obiectul de activitate exact e deschis discutiei…
BM – black metal
)
Multumesc pentru comment si pentru ca m-ai citat pe blogl tau. Uite, am corectat greseala…
Ca bine zici. Deja mi-e dor de buda inundata, de stalpul cu oglinzi si de fetzele zambaretze si de sarea grunjoasa pe care o primeai la tequilla. Si-mi lipsesc pozele cu noi de pe pereti. BM = bite me / buy me / blow me, dar in nici un caz Blue Monday. Sunt dezamagit de acest facelift sau poate we’re not worthy ?
):)):))
Merci de comment…AMin for that sau dupa unele cazuri…shalom !
Pfoa am fost si eu aseara la Proconsul. Nu credeam sa fie chiar asa, dar ai completa dreptate. Blue Monday is dead forever!
check this out: http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewprofile&friendID=44778712
in 8 dec… OMG! (a se citi Buecs!)
sincer, nu prea stiu cine esti (desi, cu siguranta, ne-am vazut de “cateva” ori prin vechiul monday . .cu siguranta). .am dat un search pe google “blue monday oradea” sa vad ce se mai zice de birt .. ah, scuze, acum e club …
adevarul e ca blue monday era …pfaa…mi-am tinut si majoratu acolo … asa m-a durut sa vad ca la deschidere plecau nu fardatele si aia cu ciocate, ci tocmai oamenii care venisera pt .. “al nost’” blue monday
i want my family back…
Multumesc pentru comment. Ma bucur ca mai dau pe aici oameni care sunt de acord cu mine, si isi aduc aminte de vremurile bune. Sunt sigura si eu ca ne stim din vedere, desi eu sunt dintr-o generatie putin mai… hai sa nu ii zicem batrana, ci… aaa… experimentata(!).
Pai… ciocatele, in mod normal, ar trebui sa insemne cowboy – country – rock… dar, deoarece traim in Romania, asta nu e asa, chiar de loc. Deci, ramane sa ne obisnuim cu ideea, si sa mergem acolo numai cand stim (sau ma rog, credem) ca merita.