Anouk ‘Who’s Your Momma?’

După trei ani de linişte, Anouk revine cu ‘Who’s Your Momma?’, album greu de taguit. Anouk e Anouk, nu poţi lipi nici o etichetă pe stilu-i caracteristic. Albumul conţine 11 piese, una şi una. Mie, după prima ascultare îmi plac cel mai mult ‘If I Go’ şi ‘If You Were Mine’, dar dacă mă întrebaţi peste o jumătate de oră, favoritele vor fi probabil ‘Modern World’ sau ‘Whatever You Say’, şi după încă jumătate de oră alte două piese, şi tot aşa. Stilul de bază a rămas acelaşi, în mare, nu sunt schimbări majore. Unele piese poate bat puţin mai mult spre blues, şi rock modern. Baladele sunt şi ele prezente, dar gustul general al albumului nu mai este chiar atât de amar ca la ‘Hotel New York’ sau ‘Graduated Fool’.

Savurez cu plăcere fiecare melodie şi mă bucur că Anouk nici de data asta nu m-a dezamăgit, deşi, să fiu sinceră, după lansarea single-ului ‘Good God’ mi-am cam făcut griji ca nu cumva tot albumul să aibă aromă de Amy Winehouse.

Bye, sweet Blue Monday

La fel cum sunt de acord cu faptul ca viata mea e ca o telenovela (si in seara asta mi s-a confirmat inca o data, unfuckingbelievably), agreez si ideea ca odata, toate chestiile bune din viata se duc dracului. In conditiile astea, sustin in continuare ca sunt o persoana optimista… suna ciudat, dar asa este! Jur!
In seara asta, pe langa faptul ca am participat la un alt episod telenuvelistic, de data asta nu din viata mea ci din a altcuiva, a trebuit sa fiu prezenta la curvasaria ‘ultimate’. Acu ceva vreme, exista un loc(al) unde mergeam ca acasa la mine. Taburetii erau incomozi (ca in bucataria de acasa), buda mai putzea din cand in cand (tre sa admit ca – ca in buda de acasa), perdelele erau nespalate (ca. din cand in cand, acasa)… dar: atmosfera era minunata, oamenii – fara figuri, fitze si faze, muzica – numai buna! In fine: era ca acasa!

Locul acesta s-a redeschis in seara asta, si am fost si eu de fata la ‘ceremonia’ de lansare. Mai bine nu mergeam. Mai bine imi ascultam instinctele si stateam acasa in patutzul meu. Mai bine nu… Problema nu e ca nu a venit ‘faimoasa’ trupa care a fost anuntata ca va canta la deschidere, nu asta e baiu’… Ceea ce doare este ca, cel putin in seara asta, s-a creat o atmosfera prielnica pentru o alta clientela decat cea care vizita pana acum acest locsor, acest coltisor prietenos al orasului. Atmosfera din noaptea asta a fost intretinuta pentru o clientela care se vrea a fi ‘high society’, pe tocuri inalte si cu un strat gros de fard pe obraji. Cunostintele vechi se cautau disperate, din priviri, iar cand acestea se incrucisau, urmau clatinari nedumerite din cap: ‘ce se intampla? ce se petrece aici? unde am ajuns? cred ca ne-am pierdut…’

Parerea mea sincera este ca era mai bine in buda vechii carciume decat pe canapeaua de piele ecologica a noii locatii. Pe bune: IT SUCKS! Big time! Nu stiu ce mare minune trebuie sa se intample ca eu sa ma intorc acolo… ceva ce sa contrabalanseze toate modern talkingurile, cc catchurile si sabrinele auzite in decurs de cateva ore. Poate un concert Anouk ( :p )…?

In orice caz, am suferit mult in noaptea asta…

P.S.: Propun formarea unui grup de fani Blue Monday vechi, si inchirierea vechii locatii…. obiectul de activitate exact e deschis discutiei…

Mr. x, Mr. y

Nu de mult, o prietena apropiata mi-a cerut ajutorul intr-o dilema cvasi-existentiala. Vezi, Doamne, eu, cu experienta mea vasta de… viata – zice ea, eu zic de porcarii si ineptii – pot sa o ghidez spre o alegere mai potrivita. Datele problemei: ea, tinerica, frumoasa, inteligenta; x, baiat finut, dragut, putintel mai timid, chiar frumos, as putea sa zic; y, tip fain si asta, dar cam curvar, are un … je ne sais quoi, ca toti astia. Si x si y o ‘curteaza’ – imi place cuvantul asta absolut out of fashion. Ea nu stie sa aleaga. Sa ii spun eu ce sa faca.

Din fericire, eu, persoana responsabila (ha!), evident constienta de greutatea deciziei, am refuzat sa ii dau un raspuns direct. I-am spus doar, asa mai ironic, sa isi faca un tabel cu x si y, cu avantaje si dezavantaje, daca chiar nu e instare sa decida in functie de sentimentele ei (daca are asa ceva). Cel care are mai multe bulinute rosii, castiga! That easy… A trebuit sa ma abtin foarte tare sa nu ii zic: ‘apai fata mea, alege afemeiatul – de la el, macar, stii la ce sa te astepti, si nu te poate surprinde, decat placut!’

nooooo!!!

Which Caffeinated Beverage are You?

Am I??? nooooo!!!

I luvz dis doggieh

moarfunny pictures

Halloween can get spooky… really spooky!

October 31st. Clear night, outside. The wind sings on the pipes on the roof.

24:30 – I watch a romantic movie on the telly. While the man passionately kisses the black haired, faerie lookalike femme fatale, just before the happy ending, the screen goes blank.

24:31 – My thoughts are: ‘OOOKKKK…. let’s go outside and have a fag. Till I return, the cable will be working again.’ My wish is my command, so I get out of the bed and head towards the balcony door. As I open it, a snot-freezing wind pushes me back to the warmth of the room. At the same moment, there is a metallic bang on the entrance door.

24:32 – My thoughts, again: ‘OOOKKK… let’s see what happened at the entrance door. It would be wise to turn on the lights in the room as I cross the room.’ I cross the room, turn the switch on, the bulb flashes and BANG! the light goes out. Just like that. At this point, I’m unable to move. My right hand is on the switch, my mouth opened. The only mobile parts of my body, my pupils, are like two ping-pong balls, left-right, up-down, circling like previously seen on TV.

24:33 – The balcony door is still opened. There is a chill that’s tickling my back, and goose bumps grow on my arms. I jump in the hall, like a scared monkey, and hang on to both of the switches to turn on the lights in the hall and bath room at the same time. ‘Yess!!’ The lights go on. I peep out on the door hole. There is no sign of anything nor anybody out there.

24:34 – I sigh relaxed, as I see that the cable is back. I throw myself in the armchair feeling happy and content that THE BAD was defeated yet again….